Încă din cele mai vechi timpuri broderia a reprezentat un element fascinant și impresionat care putea transforma orice obiect vestimentar într-o adevărată plăcere pentru ochi. Se știe foarte bine că broderia a fost forma de bază și elementul prin care articolele de îmbrăcat se distingeau în special în perioada Renașterii. Este desigur, bine cunoscut faptul că aceasta era caracteristică hainelor magistraților, a oamenilor bogați și desigur a regilor și a reginelor. Familiile de seamă din întreaga lume dețineau o colecție bogată de astfel de articole, care mai de care mai speciale și mai ieșite din comun. Desigur, rochiile sunt cele care prezentau o mulțime de asemenea elemente brodate cât se poate de deosebit și de special
Vestimentația femeii în Italia în vremea Renașterii
În perioada respectivă doamnele și domnișoarele purtau două rochii suprapuse pe care încep să apară acele linii mari geometrice simple sau duble de pe suprafață rochiilor. Acestea fie sunt mărginitoare pentru triunghiul determinat de deschiderea din față a rochiei de deasupra, fie sunt reprezentate prin intermediul broderiilor, a dantele sau prin diverse inserții de motive decorative. Rochiile cu detalii brodate sunt element vestimentar care au rezistat ani de zile ca fiind un adevărat statement din punct de vedere la modei de la vremea respectivă.
Vestimentația femeii în Germania
Femeia ideală în Germania este gospodină, mama familiei, cu atribute vestimentare unice în formă de pălărie, păr întins, decolteu decent acoperit de un șal de guler, dar și un șorț care atârnate în jurul taliei și care arată că treburile casnice sunt cheia unei case liniștite. De altfel, toate acestea erau adesea înfrumusețate cu diverse elemente de detaliu precum broderii cusute manual și tot felul de modele care să scotă totuși în evidență elementele de feminitate.
Vestimentația femeii în Spania
În cazul îmbrăcămintei de damă în Spania există câteva elemente distincte. Corpul este conceput că o formă geometrică rigidă îmbrăcămintea încerca pe cât posibil să ascundă liniile corpului ștergând în acest fel orice urmă de feminitate. Partea superioară a corpului, era acoperită de o bluză, care este strânsă în talie cu os de pește sau șipci metalice. Cămăși aveau decolteuri invizibile, imprecise, decolteuri și manșete rigide, strâmte și plisate, iar corsetul rochiei îmbrățișa gâtul, talia fiind înclinată, iar umerii fiind sunt căptușiți. Fustele erau susținute inițial de juponuri din pânză de păr de cal, apoi cercuri din lemn sau metal, iar paltoanele largi nu aveau talie sau mâneci scurte, umflate sau lungi cu fante. Picioarele ei nu puteau fi văzute, iar când doamna se așeza, le ascundea într-o cută transversală a căptușelii fustei.
În esență, broderia a existat în viețile noastre ca elemente de detaliu vestimentar întotdeauna, motiv pentru care este readusă mereu în tendințe. De altfel, aceasta și-a păstrata de-a lungul timpului eleganța și rafinamentul și a rămas aspectul de definiție a unei ținute speciale, pline de frumusețe și feminitate.
